Jocurile de noroc – greșeala care transformă distracția în dependență!

Pentru marea majoritatea a jucătorilor, jocurile de noroc nu reprezintă decât una dintre modalitățile prin care își asigură divertismentul în anumite momente ale vieții. Nu este o activitate pe care o reiau în mod constant, nu sunt atât de atrași încât uită de viața socială și reacționează numai la stimulii jocului.
În schimb, o mică parte din acești jucători au înțeles greșit jocurile de noroc și le-au transformat într-un element motivant pentru însăși existența lor. Patima jocurilor de noroc (dependența) se traduce prin dorința continuă de a juca, indiferent dacă respectiva persoană câștigă sau pierde, singurul element ce motivează fiind “runda următoare”.
Scopul studiului de cercetare întreprins în cadrul grupului de sprijin pentru prevenirea și tratarea dependenței de jocurile de noroc a fost acela de a identifica existența unei legături între dependența de jocuri de noroc și impulsul de a juca pe care încă îl simt jucătorii aflați la tratament.
Din dorința de a beneficia de “următoarea rundă”, dependenții de jocuri de noroc nu mai țin cont de nimic în scopul asigurării resurselor necesare continuării jocului.
În acest sens, viața lor socială se va rezuma doar la sălile de joc sau la cazinourile/agențiile de pariuri din mediul digital, ceea ce înseamnă renunțarea la serviciu, la viața de familie și acumulare de datorii, ca urmare a lipsei unei resurse constante de câștig.
Formele cele mai grave se transpun în infracțiuni, pornind de la cele în formă simplă (jaf sau furt) și până la cele în formă agravantă (însoțite de omor).

Impulsivitatea dependentului de jocuri de noroc

Studiul realizat a inclus un număr de o sută optzeci de persoane, din care nouăzeci de persoane au constituit grupul clinic (douăzeci și două de persoane de sex feminin și șaizeci și opt de persoane de sex masculin. Restul de nouăzeci de persoane (șaizeci de persoane de sex feminin și treizeci de persoane de sex masculin) a reprezentat grupul de control.
La nivel de vârstă se poate constată o medie de aproximativ treizeci și trei de ani (grupul clinic) și douăzeci și nouă de ani (grupul de control).
Toate aceste persoane (din grupul clinic) au beneficiat în prealabil de programul de “Joc Responsabil”, acesta fiind unul dintre programele de prevenire și tratare a persoanelor dependente de jocuri de noroc.
S-a constatat faptul că persoanele participante la studiu (în grupul clinic) nu aveau studii superioare, dar că un procent de peste 56% era reprezentant de jucători care au urmat ciclul liceal.
Frapant este faptul că un procent de 43, 2% aveau o situație materială superioară, ceea ce nu i-a împiedicat să își gestioneze în mod corespunzător câștigurile, astfel încât să aloce un buget prestabilit jocurilor de noroc (și pe care să nu-l depășească).
În ceea ce privește grupul de control, lucrurile stăteau tocmai invers, un procent de aproape 80% dintre aceste persoane având studii superioare. În schimb, la nivel de câștiguri, doar 18, 2% dintre aceștia se bucurau de o situație financiară peste medie.

Citiți despre turismul spa din România

Rezultatele testelor aplicate celor două grupuri au relevant faptul că în cazul grupului clinic, nivelul de impulsivitate era unul ridicat (cel mai scăzut nivel de impulsivitate a fost de opt puncte, în timp ce valoarea celui mai crescut a fost de o sută douăzeci și două de puncte).
În celălalt caz (grupul de control), valorile maxime au fost de treizeci și trei, ceea ce a indicat cât se poate de clar că respectivele persoane nu manifestau niciun fel de interes pentru jocurile de noroc.
S-a dovedit faptul că între dependența jucătorilor și nivelul lor de impuls există o legătură foarte strânsă, care influențează această stare. Pentru astfel de persoane va exista întotdeauna riscul de a începe să joace din nou în mod necontrolat.
Măsurile care se impun în astfel de situații este că persoanele care au manifestat dependență față de jocurile de noroc să fie integrate în diverse activități care nu au nicio legătură cu jocurile de noroc, iar persoanele cu care interacționează să se încadreze în tipologia celor din grupul de control, adică fără nicio dorință de a juca.
Consolidarea programelor de tip “Joc Responsabil” cu diverse limitări a timpului de joc sau a mizelor în cazul jucătorilor cu probleme ar ajuta la responsabilizarea acestora.
Chiar dacă șansele de reușită în privința eliminării complete a dependenței sunt minime, atât timp cât se lucrează intens la procedurile de prevenire, cu siguranță că se va putea ține sub control și impulsivitatea jucătorilor, reușindu-se în acest fel să se limiteze numărul celor care devin dependenți de jocurile de noroc.